Boala parodontală este o afecțiune cronică ce are drept cauză flora microbiană din cavitatea orală. Aceasta afectează structurile care mențin dintele sau se localizează pe arcadă: gingia, ligamentul parodontal și osul alveolar.
Prima fază a bolii este gingivita, inflamația gingiei, după care evoluează către structurile profunde. Primul semn al gingivitei este sângerarea provocată de periaj sau de masticație și este însoțită de modificarea culorii gingiei care devine roșie-violacee, senzație de tensiune și prurit. În fazele avansate ale bolii, dinții se pierd și în timpul proceselor fiziologice de masticație.
În ciuda faptului că boala parodontală are o puternică componentă genetică, s-a constatat că la fumători este mult mai frecventă, mai agresivă și mai greu de tratat. Noxele inhalate odată cu fumul de țigară duc la o pierdere osoasă de aproximativ 10 ori mai mare decât la un nefumător și influențează foarte mult vindecarea postoperatorie.
